Reptilele marine preistorice sufereau de artrită

Paleontologii din cadrul Universităţii din Bristol au ajuns la această concluzie după ce au studiat fosilele unei femele de pliozaur care atinsese lungimea de circa 8 metri, al cărei craniu măsura nu mai puţin de 3 metri. Avea un cap asemănător celui de crocodil, gât scurt, un trup asemeni celui de cetaceau şi patru membre înotătoare asemănătoate celor de ţestoasă marină.

„Pliozaurul, la fel ca majoritatea rudelor sale, avea o talie uriaşă. Un om adult ar avea suficient loc să se aşeze întins în interiorul gurii sale”, declară profesorul Michael Benton din cadrul Universităţii din Bristol. Înarmat cu dinţi a căror lungime atingea 20 centimetri, această specie de pliozaur erau un prădător periculos al mărilor străvechi.

• Selly, portretul copilului minune al internetului din România, EXCLUSIV la Altceva cu Adrian Artene
• Originea sifilisului, descoperită după 500 de ani. Cum a apărut boala?

Scheletul aparţine unui exemplar care a trăit în urmă cu 150 milioane ani şi a fost descoperit în anul 1994 de către colecţionarul de fosile Simon Carpenter. Animalul a trăit în partea de sud a Angliei, care pe atunci era acoperită de apele oceanului. Craniul său este ornat cu o creastă osoasă de mici dimensiuni. Comparativ, masculii au o creastă mai mare. Talia sa mare indică faptul că era o femelă adultă.

Talia unui pliozaur comparativ cu cea a unui om, a unei balene ucigaşe şi a unui rechin alb

„Cel mai surprinzător aspect a constat în descoperirea urmelor de artrită, care nu au mai fost descoperite pe fosile provenite de la reptile din Mezozoic. Această afecţiune degenerativă a erodat articulaţia mandibulară stângă a femelei. La fel cum la oameni se instalează de obicei artrita degenerativă la articulaţia coxo-femurală, la aceste reptile marine, aceeaşi afecţiune erodează articulaţia mandibulară”, declară Judy Sasoon din cadrul aceluiaşi departament de Paleontologie al Universităţii din Bristol.

Sursa: Live Science